Pacienții care se confruntă cu o constipație acută sau cronică sau au avut în viață un episod de constipație severă, au trecut printr-o intervenție sau procedură care a presupus eliberarea intestinelor, colonului și rectului știu ce înseamnă și ce presupune clisma. Nu e o procedură plăcută deloc, e invazivă, dar nu e dureroasă. Senzațiile simțite de pacient sunt atipice și, de multe ori, odată ce a trecut printr-o clismă, pacientul nu și-ar mai dori să ajungă la ea. Tipologia clismelor nu se oprește la clisma evacuitoare; mai există încă cel puțin două tipuri utilizate mai rar în practica medicală: terapeutică și de diagnostic. Fiecare are rolul său, este utilizată în diverse scenarii clinice și trebuie aleasă în funcție de simptomatologie și de ceea ce se urmărește.
Clismele evacuatoare, terapeutice sau de diagnostic nu sunt o noutate în practica medicală modernă. Dacă la început aveam preponderent clisme evacuatoare, între timp cele terapeutice și de diagnostic, efectuate într-un cadru medical controlat (spital, clinică), au devenit la fel de populare și de utile.
Clisma evacuatoare, terapeutică sau de diagnostic? În ce scenarii clinice, afecţiuni ar putea fi utile?
Diferențele dintre ele permit o utilizare corectă de fiecare dată și rezultate diferite în funcție de soluțiile folosite. Doar medicul gastroenterolog sau chirurg poate să decidă ce fel de clismă se administrează și când, ce rezultate se așteaptă și cât este timpul de retenție recomandat.
Clisma evacuatoare vs. clisma terapeutică. Diferențe și indicații
Clismele sunt procedurile medicale prin care se introduce un lichid în rect sau colon, prin anus, având un risc relativ scăzut și fiind sigure. Constipația cronică, acută sau severă este motivul principal pentru care se administrează o clismă.
În funcție de scop și de mecanismul de acțiune, există trei categorii de clisme: evacuatoare, terapeutice și diagnostice. Primele două sunt și cele mai folosite în practica medicală curentă.
Clisma evacuitoare se administrează în rect sau în colonul inferior în scopul obținerii unui peristaltism crescut de moment și al evacuării conținutului acestora (materiile fecale). Activitatea osmotică a soluțiilor utilizate crește conținutul de apă din fecalom, de exemplu, producând distensie rectală și o stimulare a motilității rectale.
Este recomandată doar în caz de constipație severă sau fecalom în general, având rezultate imediate. Clismele fosfatate sunt un tip de clisme evacuatoare (laxative saline), cu efecte bune când se dorește eliminarea ușoară a scaunelor dure, impactate.
Clismele evacuatoare se vor recomanda pentru golirea intestinului înainte de o examinare, radiografie sau intervenție chirurgicală. Dacă pacientul are distensie gazoasă, o clismă de acest fel ar putea ajuta prin stimularea peristaltismului.
Ca formă de prezentare, discutăm despre clisme cu volum mare (până la 1000 ml) doar pentru curățarea intestinului, soluțiile care pot acționa asupra colonului, intestinelor și rectului pot fi apă purificată, ser fiziologic, dar și despre clisme cu volum mic, preambalate, de până la 240 ml. Clismele cu citrat de sodiu sunt la fel de bune precum cele fosfatate, fiind însoțite de un tub rectal pentru un control mai bun al administrării.
Timpii de retenție sunt mici: până în 5 minute la cele cu fosfat și între 5 și 15–20 de minute la cele cu soluții saline sau cu citrat de sodiu. În cazul acestui tip de clismă nu avem absorbție sistemică semnificativă.
Dacă fecalomul este foarte dur, nu se recomandă clisma evacuitoare; la fel nici când pacientul prezintă obstrucție rectală prin tumoră, prolaps rectal sau boală coronariană activă. Pacienții oncologici aflați sub chimioterapie și cu imunitatea compromisă, cei cu neutropenie severă, cu afecțiuni renale, cu hemoroizi netratați și simptome agravate vor evita clisma evacuitoare de orice fel.
Este interzisă clisma cu fosfați şi sunt interzise cele tipic evacuatoare la pacientul cu ileus paralitic.
Spre deosebire de clisma evacuitoare, clisma terapeutică este una de retenție. Ea permite administrarea de substanțe (medicamente, uleiuri) pentru a fi absorbite și pentru a exercita o acțiune locală, prin reținerea lichidelor.
Clismele terapeutice acționează în interiorul colonului și al rectului.
În caz de boală inflamatorie intestinală (colită ulcerativă, boala Crohn distală) se recomandă o astfel de clismă, cu retenție pe o perioadă mai lungă, având uneori hidrocortizon în compoziție. La un scaun dur, clismele terapeutice cu ulei vor funcționa foarte bine pentru înmuiere.
Utilizarea laxativelor stimulante la pacienții cu boală inflamatorie intestinală nu este permisă, întrucât se poate declanșa o perforație colonică.
Clismele terapeutice au un volum mic, de 70–130 ml pentru soluții hipertone sau 100 ml pentru medicație, fiind preferate uleiurile și soluțiile emoliente. Lichidul introdus trebuie reținut cel puțin 30 de minute pentru a-și face efectul. În funcție de compoziția clismei, acesta se reține chiar și peste noapte, dacă este posibil și indicat. Rezultatele terapeutice apar în câteva zile sau săptămâni, nu pe loc, de aceea este nevoie de administrări succesive, repetate.
În cazuri speciale, se va folosi clisma terapeutică pentru: tratamentul afecțiunilor inflamatorii ale intestinului, dizolvarea mucusului intestinal (cu soluții de bicarbonat de sodiu), calmarea durerilor locale, dezinfectare și accelerarea vindecării.
Clisma diagnostică, baritată. Diferențe și indicații
Clisma baritată (seria GI inferioară) reprezintă un test radiologic în care un lichid alb, bariul, este introdus prin rect până se umple colonul. Odată ce colonul are o acoperire suficientă cu bariu, se pot face radiografii pentru a vizualiza contururile sale și ale rectului.
Prin intermediul clismelor diagnostice se diagnostichează mai rapid anomaliile colonului și ale rectului: diverticuloza, polipii, dilatarea colonului, boala Hirschsprung la sugari și cancerul de colon.
Înainte de clisma baritată se elimină cât mai multe fecale din colon și rect cu ajutorul unor clisme de curățare evacuatoare și al unei diete lichide, plus soluții laxative orale puternice. În timpul procedurii se introduce lichid cu bariu în intestin și colon, iar dacă avem o clismă cu dublu contrast, se introduce și aer. Clisma baritată și radiografierea vor dura între 30 și 60 de minute.
La final se drenează cea mai mare cantitate de bariu, după care ceea ce rămâne în interior se va elimina treptat în orele următoare.
Cea mai frecventă complicație după clisma diagnostică este constipația, de aceea se recomandă consumul unei cantități mai mari de apă.
Nu se va face clismă diagnostică în sarcină, în caz de perforație suspectată, colită ulcerativă severă sau megacolon toxic (deoarece există risc de perforație) și nici atunci când pacientul are alergie la bariu. De asemenea, dacă anterior procedurii a existat o altă investigație cu bariu superior, bariul rezidual poate interfera cu interpretarea corectă a rezultatelor.
Perforația colorectală este cea mai gravă complicație a clismei diagnostice — o complicație rară, ajungându-se și la deces în anumite contexte clinice.
Clismele, în general, vor fi contraindicate la pacientul care suferă de neutropenie, trombocitopenie, care a trecut prin intervenții chirurgicale colorectale/ginecologice, cu traumatism anal/rectal recent, inflamație abdominală, durere abdominală nediagnosticată și radioterapie pelvină recentă. Prezența insuficienței cardiace/renale sau a anticoagulării terapeutice exclude clisma.
Orice tip de clismă se va prescrie și se va supraveghea de către personal medical calificat, cu o evaluare prealabilă a contraindicațiilor specifice pacientului, pentru a se evita complicațiile grave. Clisma făcută acasă implică prea multe riscuri, mai ales cea cu soluții preparate „în casă”. Este de preferat să se folosească, dacă se recomandă înainte de diverse proceduri în spital, clismele de unică folosință din farmacii, în dozele indicate.
În cadrul clinicilor, hyperclinicilor și spitalelor MedLife, pacientul cu probleme gastrointestinale va putea efectua o clismă evacuitoare, diagnostică sau terapeutică. Clismele se vor efectua doar la recomandarea medicilor curanți, în cadrul departamentelor de gastroenterologie, proctologie, în maternități sau în spitalele și secțiile de chirurgie, ca parte a procedurilor de pregătire pentru investigații de tip colonoscopie sau la nașteri.
Dacă în timpul spitalizării apar episoade de constipation sau fecalom, se administrează clisme evacuatoare. Personalul medical cu experiență și medicii gastroenterologi vor ști de fiecare dată ce tip de clismă să recomandăm și să efectueze și ce anume să urmărească la nivel de rezultate. Evaluarea medicală înainte de recomandarea clismelor și monitorizarea pacienților după astfel de proceduri sunt integrate în protocoale clare ale MedLife.
Pacienții primesc răspunsuri clare și profesioniste legate de clisme și procedurile implicate de la personalul medical, astfel încât procedura să le fie clară și să nu existe niciun fel de disconfort.
Accesul la aparatură de ultimă generație pentru investigații imagistice, decontările CNAS cu bilet de trimitere pentru investigații și analize, programările rapide online, telefonice și prin aplicație – pe toate le va avea la dispoziție pacientul care se prezintă la MedLife.
